forest villa


lasat de fumat

decat sa dai banii pe tigari, mai bine pe:

curs valutar:

linkuri sponsorizate:

contact:
Twitter Follow Follow on Twitter
e-mail: office@lasatdefumat.ro

Tigara, cel mai bun confident

Fumez de la varsta de 13 ani. M-am apucat de fumat pentru a intra mai repede in lumea adultilor, pentru a fi luat in seama de catre persoanele mai in varsta decat mine. Sa fumezi, pe vremea aceea, era ceva foarte indraznet, rebel si la moda. Prima mea tigara a fost una mentolata, care ma facut sa vomit. Dupa ce am tras cateva fumuri, am mestecat doua pachete de guma inainte sa intru in casa. Imi cumparam tigari la bucata si le fumam la scoala, in pauze sau cand chiuleam.

Incepusem sa fumez din ce in ce mai des, atunci cand ieseam prin oras, cand eram singur acasa, cand eram cu prietenii. Incet incet am devenit dependent fara sa-mi dau seama. Nu am fost deranjat deloc atunci cand mi-am dat seama ca nu pot sta fara tigari. Fumatul si sanatatea era un subiect strain mie… si oricum tot tineretul fuma. Asta era normalitatea.

Am crescut cu tigarile in buzunar. Ele mi-au fost alaturi in toata evolutia mea de la copil la persoana matura. Cand ma duceam la pregatire pentru admiterea in liceu, aveam tigarile cu mine. In prima zi de liceu, tigara a fost cu mine si mi-a dat incredere. Toata perioada liceului am fost impreuna, zi de zi nedespartiti. La toate intalnirile cu fete, tigara era langa mine si ma ajuta sa fiu cool. Inainte de fiecare teza, examen, extemporal, tigara ma ajuta sa ma concentrez. Dupa fiecare teza, examen, extemporal, ma ajuta sa ma relaxez. In toate discotecile in care am fost, am fost impreuna. Dupa ce mi-am obtinut permisul de conducere, ne plimbam impreuna cu masina parintilor, eu si tigara.

La bacalaureat, tigara a fost sprijinul meu cel mai important. La examenul de admitere la facultate, la fel, tigara a fost cu mine si m-a sustinut. Pe parcursul facultatii, in fiecare zi, in fiecare pauza, inainte de fiecare examen, in fiecare ora, tigara a fost cu mine. Ma gandesc... oare cum as fi trecut eu prin atatea examene fara ajutorul tigarii?

M-am angajat. Bineinteles, in pauzele de cafea… tigara era acolo. Am devenit adult, avand langa mine acest bun prieten, cu care ma sfatuiam, iar discutiile cu el ma ajutau sa scap de stres.

In fiecare zi, timp de 15 ani, in fiecare dimineata la cafea, in fiecare ora, tot ce am facut, am facut impreuna cu tigara.

Tigara devenise cel mai bun prieten, cel mai bun confident, facea parte din mine. Dimineata, cum deschideam ochii, primul lucru la care ma gandeam era tigara. Am fumat fiecare tigara din placere. Imi placea gestul de a aprinde tigara, imi placea cum imi patrunde fumul in plamani, imi placea cum imi iese fumul din gura, imi placea cum ma mangaie fumul pe obraz, imi placea cum se vedeau rotocoalele de fum in lumina...

Fumatul devenise cea mai mare placere a mea.

Brusc, am realizat acest lucru si mi-am pus un mare semn de intrebare. Oare chiar era cea mai mare placere a vietii mele? Oare chiar nu puteam face nimic fara sa fumez? Deodata, am realizat ca nu este in regula ca fumatul sa fie cea mai mare placere a vietii mele si m-am hotarat sa schimb asta.

Dupa 15 ani de fumat, m-am lasat. Nu m-am lasat din motive medicale sau obligat de ceva. M-am lasat pentru ca mi-am dat seama ca 15 ani din viata mea, poate cei mai frumosi (adolescenta), i-am petrecut in fum, fiind acaparat de acest prieten imaginar, cu hainele imbacsite de miros de tutun, cu respiratia imputita, neputand sa respir normal. Dupa ce am realizat asta, a fost extrem de simplu sa scap de fumat. Faptul ca am renuntat de buna voie, mi-a oferit o satisfactie enorma. In fiecare zi imi aduc aminte din ce am scapat, si ma simt atat de bine.

Acum am 28 de ani si sunt ferm convins ca nu voi mai fuma niciodata.